| ÎNCHINARE | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| de Victoria Lazarescu | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Un gând umil s-a ridicat spre tine, Sfios, ca ciocârliile spre soare, Cãci tu ne-aduci credinta în mai bine Si vorba ta-i o sfântã sãrbãtoare. În tine se-ntrupeazã nãzuinta Pe care toti eroii o purtarã : Sã cânt-n largul zãrii biruinta, Învingãtori si liberi, ori sã moarã. În tine-si vãd bãtrânii tot avântul Ce-l trâmbitau cu drag în largã zare : Prin tine se rãzbunã tot pãmântul Si înfloreste România Mare. Umilu-mi gând s-a ridicat spre tine, Sã-ti dea prinosul dragostei de frate, Cãci tu ne-aduci credinta în mai bine Si-n tine ni-s nãdejdile-ntrupate. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||