TARA

de Aron Cotrus

uite-i ! ... arsi de soare, aspri, 'ndrasneti, crainici iuti ai unei noui vieti... ca printre fulgere, prin furtuni, pe sub grindini vin voiniceste de pretudindeni: padure miscatoare de goruni nebuni, oaste fãcatoare de minuni, cu vrere naprasnica, vie de-atotputernicie... feti-frumosi ai unui nou noroc, cresc sprinteni, s'otelesc, se rascoc, sub ceruri de plumb ai de foc... în foamea-i de fapta si infinit, tara cu trup tîlharit, cu inima arsa, dîrza, manoasa-i revarsa puhoi spre 'mpotriviri, peste porunci de sbiri, spre înclestari ce i-adasta pe cea mai înalta creasta... rupti de strabuni, de parinti, - cu vreri, cu pasi fierbinti calca prin timp, biruindu-l cu truda, cu'ndrasneala, cu jindul... sub pasii lor iuti de-avangarde, piatra, pulberea scapara, arde si drumuri de foc se rup, împarateste, spre-un aspru destin ce se împlineste... tabere cresc, - veacul sa-l clatine, peste tîngueli împietrite în datine... tabere cresc - vaste cetati, peste gemete si strîmbatati, peste schilave rasmeriti de-altedati, peste 'ntinderi de plecate capete, peste putrede robiri ce 'ncep sa scapate... prin ierburi ca de cue, tabere, puterea naprasnica, sue, si-o sue, pe muntele învins, despicat, pe care-l calca, neîncetat, mers apasat, mers încruntat de-opinca nazdravana si bocanc ferecat... fruntea se'nfrateste cu palma... flacai de bronz, in arsiti, deavalma tîsnesc, în cete, cu sîrg neînfrînt, ca din fund de pamânt, ca din piatra, spre-o noua, vesnica vatra... le simti dîrjenia, din ochi, din falca, din felul cum calca... din patima lor aspra si idolatra, din pumnii de piatra... din foamea lor grea de cer si de mîine... din mersul lor: roib fara frîne spre-un urias altceva... sprintene sape si tîrnacoape schimba trîndave alvii de ape... le 'nabuse rasmerita ce creste-potop... le vindeca mersul zanatic si schiop... pe urme de balti cu ape schiloade, sloboda, glia fierbinte da roade... ca 'n basm, biserici cresc din vis tineresc... suna altfel, prin veac, toaca peste satul sarac... suna, rasuna-a furtuna ca o goarna-nebuna, mereu, peste inima neamului meu, peste zilele neamului meu... cu foame de lup drumuri noui rup, adînc, pîn' departe, peste stîncile moarte... mesteri, în repezi, navalnice cresteri... tinte - dincolo de zarea ce minte, dincolo de blid si cuvinte... nu-i furtuna nebuna, nu-i ploae de foc, sa-i opreasca pe loc... sa-i opreasca pe loc... dîrjenie fara 'nfrîngeri de flacai-îngeri, gata sa treaca, asa la noroc, prin gloante, prin apa, prin foc, sa mute munte dupa munte, s'aprinda, sa treaca, în frunte, sa 'nfrunte - rasmerite crunte si nenoroc... aceleasi porniri îi aduna oaste de gînd si furtuna, cu flintele, gata 'ncarcate, pentru cazne vechi si strîmbatate... cu svelte, darnice si ucigase unelte, din care tîsneste si creste 'ndrasneata - o noua viata... cerul, într'o zi, împarateste va rasplati nemarginita lor învolburare, vrerea si dîrjenia lor fara hotare: stîncile ce-azi pasii li-i rod, împaratiile de nisip si de glod, ca mîine da-vor rod... pasii lor semeti, in glia grea, urme fierbinti vor lasa, urme de foc vor lasa, drumuri naprasnice de mergere vie spre slava si 'mparatie... din multimile oarbe unu s'alege... gîndul lui: rege... vorba lui: lege... vrerea-i : platose de neînfrînt... pasul lui: cutremur de pamînt... veacul, sub trasnete, în sbatere grea, îi zice cum vrea, îl boteaza cum vrea... la masa de lucru aduna: azurul vazduhului lînga furtuna si lînga-o inima mai buna ca o pâine: - cruzimi de tigru, auzuri de cîine... noua lui limba fata tarii o schimba: grîul creste mai plin din glia saraca, fetele se fac mai frumoase, sa-i placa, flacaii, pentru el, se'mbraca 'n muschi mai tari ca de-otel... pentru-o raza din privirea-i, rupta, oricine-i gata, pentru el, sa cada 'n lupta... batrînii satui de viata, ar vrea sa mai traiasca sa stee drepti la vorba lui împarateasca... pusca, tunul, tancul, cu botul in tina i-se închina... pacea-i mai pace, razboiul - mai crunt... pentru el sunt toate-asa cum sunt... ochii lui cu mii de uitaturi de-o-data strafulgera si scoala în picioare tara toata.... se narue tot ce-i putred ai rau sub furtunile destinului tau, pentru tot ce prin timp va ramîne, - tara, cu alta fata, tara ce cresti îndrasneata peste glod, peste ceata, peste azi, peste mîine, peste marea nesfîrsita de capete, ca un soare ce n'o sa mai scapete... îndrasneti de alte 'ndrasneli... supusi-rebeli, crîncen biciuiti de sîrg si fierbinteli, beti de alte povesti, cu vreri ca pentru mii de vieti, cruzi pîn' la uitare de sine, pentru-un îndaratnic pas spre mai bine, - vom alege, vom bate mereu, drumul cel mai lung si mai greu, pîn' ce-om simti ca opinca rabdarii se crapa, pin' ce-om vedea ca urmele'n veac si le sapa cu opinca la fel, bocancul nostru putred, rebel... pin' ce 'ntr'o zi, spre zarile aceluias tel, pe crestete ni s'o topi, de zaduful bataliilor, - casca de-otel... ieri: - stirv... mîine: - sîngerari pe muntii aspri ping 'n virf, fara sudalmi, fara scrîsniri din dinti, cu genunchi de fier, cu talpi fierbinti... pentru fîsiile de trup, ramase'n coltii stirbi si goi ai stîncilor pe care crincen le-am învins, nu ne-om uita, cu ochii far' de nadejde, înapoi, n'om îngalbeni, înspaimîntati de necuprins... cu privire aspra, calda, îndrasneata-, vom privi prâpastiile, in fata... si pe marginile lor, colibe ne-om cladi din ceata si din treceri iuti de vijelii... in fiecare noua dimineata, fi-va mai aspra si mai semeata, foamea fierbinte de-a rasbate 'nainte spre piscul eel mai ascutit, mai nins, pe care înca pas de om nu l'a atins... in trairi tot mai aprinse, tot mai vii, zi dupa zi, vom stapîni din nou, din nou vom cuceri, -în împotrivirile ce hîrae si latra- cu vrere salbatica, oarba: fir de iarba dupa fir de iarba si piatra dupa piatra... a sortii porunca mantaua de flacari pe umeri mi-arunca... spinteea veacul - flamura rupta - naprasnicu-mi chiot de lupta... crîncene pofte ma prada, ma musca... cînd, peste anii-mi lacomi ai netrebnici, într'o zi m'oiu poticni, m'oiu prabusi - mina vreau sa-mi împietreasca pe pusca... te-oiu cînta, te-am cîntat, prin veacul de furtuni spintecat, - pas de bocanc ferecat, in piatra lasat, taiat, pe unde-am calcat, pe unde-ai calcat ! ... in arsita de-amiazi creste aspru mîine peste azi si peste mîine: drumul de furtuni ce ne ramîne... pasi uzi... de-abia i-auzi... mii de spinari, de talpi, pe schele... si cutezante, pe cai fara numar... cot la cot cu-otelul lor tot, cu cerul pe umar, trece, in mars zdrobitor, cu veacul aprins sub picior: oaste naprasnica, sprintena, verde, ce nici o batalie nu pierde... .................................................... ce negustori de gind miselnic si de vorbe rele, hulit-au visul furtunos al patriei mele?!... iti uita de pline, de apa, de truda ce inima si palma li-o crapa... vrerea flaminda, nebuna, ce-i mîna si ragaz nu le lasa, - li-e singura stapîna si'mparateasa... milioane de pasi din genunchi de otel samana la fel, cu darnicie dupa el, prin timp ca printr'o verde iarba 'nalta, oricare din acesti vremelnici insi, solari si neînvinsi, ce cresc sburdînd pe ses, pe munte, laolalta... pentru orice strasina valaha - noua ori straveche, - unde-i pasarea maiastra: vorba fara de pereche, - poduri sa ne-arunce peste vreme, peste zare, peste prapastia cea mai mare?!... unde-i pasul mîndru si buiac, drum sa bata într'o ziua ca 'ntr'un veac, - într'un salbatic salt spre 'nalt, sa rasbune dintr'odata, mersul nou de foc, atîtea si atîtea sovaeli si putreziri pe loc? ! ... sus fruntile, cosasi uriasi ! ... coasele 'n zadufurile ce ne rascoc, sa para, pe cer, curcubee de foc... strafulgera, ciocan!... izbeste, tîrnacop ! ... flacari sa 'ngrop, sa desgrob, samînta de foc, de foc si noroc... din orice graunte sa creasca - un munte... izbeste naprasnic piatra misea, scintei sa tîsneasca din ea, fulger sa ne fie, soave ori stea, pentru truda cea mai grea... flacai dirji, pe brînci, drum spinteca 'n stînci catre cea mai buna, mai izbavitoare pîine: catre ziua de mîine... pumni se desfac, se închid fierbinte - frunze rosii pe unealta ce nu minte... creste in ei, se framînta mereu: soartea naprasnica a neamului meu... pasi... pasi... sprinteni, marunti, uriasi... pasi adunati, împletiti într'o zi, ca'n ajunul unor crunte batalii, într'un lunatic mars, nebun, apasat, spre zari sub care înca nimeni n'a calcat... de-o fi fulgerat sa scapat, printre chemari de goarne, mîine poimîine, - cine-o ramîne, pusca s'o joace, cazmaua s'o 'ntoarne? ! ... cine va, duce dornic, fierbinte, peste zari înainte, dîrz, dacicul drum ping la capat?!... latra cazmale deavalma... tresalta inima, sîngera palma... truda muta, treaza, surda, la temelii de lumi ce se'mburda... un veac putred se'ncurca, se clatinã... truda preschimbându-se 'n lege, în datina... 'nainte ! ... 'nainte ! ... vrerea iuteste bratul fierbinte... pentru primejdii noui, bocancii vechi mi-i ferec... creste peste mine, peste timp si 'ntuneric, sub fulgere - un mîine feeric... troite, poduri, fîntîni cresc svelte din tinere mîni, în zile ca'n lungi saptamîni... tara a cui e?!... timpul al cui e?!... cine ne bate bratele 'n cue?!... 'nainte ! 'nainte ! ... trece fierbinte... cade, se scoala si-alearga spre fapta, calea cea dreapta... brînca se strînge brusc ca pe-o pusca, pe unealta ce se smulge si musca... zi de zi, saptamîni, an lung dupa an, ne'nfrinta se sbate, sporeste, asuda, cu milioane de genunchi si de mini, cu milioale de muschi si plamîni: truda zaluda izbînda zaluda cu 'ndaratnicie far' de hotare, bate mai aspru, mai tare, bate ciocan nazdravan, din granita 'n granita sa se auda, tara uimita sa te auda ! ... virtos, voiniceste, izbeste!... izbeste, ciocan nazdravan, piatra sa geama, sa se 'nspaiminte, fierul sa 'mproaste flacari, sa cînte izbînzile muncii ne'nfrinte ! ... punti peste munti, pod lînga pod, peste ape ce rod... dîrz, drumuri desnod prin piatra, prin plod, - pentru norocu-ti, navalnic norod ! ... peste gropi de trufasi arindasi, peste gropi de tîlhari camatari, - plugule, tot mai aspru sa ari, petec pustiu sa nu lasi, brus nezdrobit sa nu lasi ! ... peste miselnice morminte de hoti, de hoti si netoti, ara adînc, adînc cît doar poti ! ... caci e pe drum, un plugar cum altul nu-i sa-i semene... dupa-al carui pas ogor salbatic n'o ramîne... plugarul nazdravan ce va ara prin foe si scrum cu pas de fulger, cu brate de cremene... plugarul-imparat, de mîine... pîine ca de piatra... lenea straveche 'i latra... strigoi fara nume si vatra, din scîrnava lor satra, îi hulesc, îi latra... pentru drumuri noui ce'n stînci se rup, uita-ti foamea de lup ! . .. uita-ti de tine, trup!... pentru-ale zilei de mîine cîntece - uitati-va foamea salbatica, - pîntece!... strînge-te 'n trairi tot mai iuti, tot mai vii, naprasnica sete de-a stapîni!... nestavilita navala de vrere imperiala ! ... pasi de sudoare uzi... prin pulberea clipei i-auzi... ciocanul cînta in pulpa stîncii cînd se împlînta... latra cazmale deavalma... ploua fruntea, sîngera palma... veacul calit, framîntat, sti-va pe unde-am calcat... tara, peste vremi, aduce-si-va aminte de urma noastra? fierbinte... timpul al cui e? al cui e? cine ne bate bratele 'n cue? ce ne'nteles, neghiob nenoroc, putea-ne-ar vreodata opri iar pe loc: pasii de foc, gîndul de foc?!... vremea uriase, izbavitoare biserica, de blid si sovaeli îi desferica... din aceleasi stravechi, oloage cuvinte, - sprintena, noua, fierbinte, îi îmbrînceste 'nainte - o alta limba... tara se sterge la ochi si pasii si-i schimba...